Rusia atacă Ucraina. Şi Germania se trezeşte şocată. Relaţia specială a Germaniei cu Rusia a făcut ca aşa ceva să fie de neconceput, dar lucrurile încep să se schimbe, constată Jens Thurau.
Pentru început, o scurtă digresiune din vremuri mai îndepărtate. Am venit la Berlin în 1983 pentru a-mi face studiile. Pe atunci, zidul stătea încă în picioare. La facultatea de studii politice se ţineau seminarii intitulate: „Solidaritate critică cu US”. US însemnând Uniunea Sovietică. Putea fi adevărat aşa ceva? Nu demonstra tocmai zidul care traversa capitala germană de astăzi că politica rusească, respectiv sovietică, era lipsită de scrupule pe atunci?
Dar a trebuit rapid să învăţ că duşmanul multor oameni de stânga din Germania nu stătea la Moscova, ci la Washington. De acolo au fost conduse groaznicele războaie din Vietnam, America Centrală şi Latină. Uniunea Sovietică, în schimb, era ceva străin. Şi nu eliberase Armata Roşie lagărul de la Auschwitz? În orice caz, comportamentul politic agresiv în est şi în vest era perceput foarte diferit.
Schimbare prin apropiere
Maxima politicii Germaniei Federale de atunci era destinderea în raport cu estul. „Schimbare prin apropiere” era o sintagmă folosită pe atunci de politicianul social-democrat vizionar Egon Bahr. Pentru nu a fi înţeles greşit: a fost corect să se caute dialogul cu fostul inamic din est din timpul războiului; să se încheie cu el acorduri, mai ales pentru a uşura situaţia în care se aflau germanii aflaţi la est de cortina de fier, în defuncta RDG.
